Viziunea expertilor cu privire la viitorul fondurilor europene

Multe vorbe pentru nimic. Dupa toate discutiile privind gradul infim de absorbtie a fondurilor structurale, dupa toate nemultumirile legate de banii (prea putini, dupa unii) ce ni s-au alocat pentru urmatorii sapte ani, nu ne dezicem: cu doar cateva luni inainte de demararea noului cadru financiar multianual 2014-2020, autoritatile nu au stabilit inca obiectivele catre care ar trebui sa se duca cele aproape 40 de miliarde de euro

Sa incepem cu contextul. In septembrie 2012, Unitatea pentru Romania din cadrul REGIO atentiona Bucurestiul ca procesul de elaborare a pozitiei Romaniei fata de viitoarea perioada de programare nu este derulat corespunzator, criticandu-i „lipsa de viziune si strategie“. In paralel, documentul „Pregatirea procesului de programare a fondurilor europene 2014-2020“, realizat de Ministerul Fondurilor Europene in numele Guvernului, presupunea ca, pana in luna octombrie a anului trecut, sa fie definite „nevoile de dezvoltare si prioritatile strategice“ ale Romaniei.

Cinci luni mai tarziu, lucurile arata cam asa: contractul de consultanta pentru identificarea acestor nevoi a fost atribuit abia in decembrie 2012 unei companii italiene, care, in doar o luna, a intocmit un document ce abunda in teorii si statistici, insa este lipsit de orice utilitate. Societatea civila a reactionat prompt. Cinci ONG-uri, in frunte cu Institutul pentru Politici Publice, au afirmat intr-o scrisoare deschisa ca „regretam sa constatam faptul ca Guvernul (...) isi poate asuma public un asemenea document care, in pofida a ceea ce pretinde, nu contine elemente vizionare autentice, nu pleaca de la punctele slabe deja constatate in implementarea actualelor Programe Operationale, nu ofera idei de posibile solutii. In conditiile de fata, superficialitatea documentului va avea efecte mai grave decat cele pe care le constatam astazi in urma slabei pregatiri si necoordonarii intre cei care au stabilit prioritatile de finantare din actualul exercitiu financiar“.

In ultima instanta, ministrul fondurilor europene, Eugen Teodorovici, a anuntat acum doua saptamani ca proiectul documentului strategic national prin care se stabilesc prioritatile de utilizare a banilor alocati de UE va fi finalizat pana la sfarsitul lunii mai 2013. Asadar, desi mai avem doar noua luni pana la demararea urmatorului ciclu financiar multianual, nu cunoastem inca spre ce se vor duce acesti bani. Nici noi, nici Guvernul si, spre disperarea Comisiei Europene, nici Bruxellesul. Am incercat, alaturi de cativa experti in fonduri structurale, sa aflam ce lectii ar fi trebuit sa invete guvernantii din exercitiul financiar actual si care ar trebui sa fie prioritatile pentru urmatorii sapte ani.

Raluca Pop, expert, Societatea Academica Romana

Exista foarte putina viziune si coordonare reala a procesului de programare. Practic, fiecare minister vine la pachet cu ceea ce a gandit si fiecare isi face propria analiza, desi este clar ca exista multe nevoi care necesita expertiza si implicarea mai multor specialisti.

Experientele cu fondurile structurale si de coeziune ale statelor membre cu vechime arata ca impactul cel mai puternic, inclusiv in termeni de valoare adaugata, nu l-au avut investitiile in infrastructura de drum (prioritati tentante, pentru ca sunt investitii, de cele mai multe ori mari, cu contracte ce asigura o mult dorita absorbtie relativ facila si vizibilitate mare pentru populatie) ci cele in oameni: masuri de incluziune sociala, formare profesionala, burse pentru cercetare si inovatii. In ce priveste formarea continua, investitiile in profesionalizarea personalului din administratia si institutiile publice mi se par esentiale, alaturi de cresterea capacitatii institutionale pentru a oferi servicii publice de calitate, pentru a legifera in favoarea cetatenilor si pentru a putea dezvolta comportamente proprii bunei guvernari. De asemenea, cred ca mediul rural merita mult mai multa atentie si sprijin financiar decat a primit in actualul cadru, inclusiv printr-o mai clara si hotarata implicare a sa in programele si masurile destinate dezvoltarii regionale.

Ce va urma? Cred ca administratia publica din Romania considera ca principala problema a gestionarii fondurilor europene este absorbtia scazuta. Din acest motiv, se va merge catre prioritati relativ facil de gestionat, care se preteaza la proiecte cu valoare mare. Ma astept sa vad din nou finantari pentru poli de crestere, poli de dezvoltare urbana, lucrari de infrstrastructura, dar si finantari pentru IMM-uri si, probabil, intr-o forma sau alta, centre de inovatie si cercetare - legata in primul rand de dezvoltarea tehnologica.

Dragos Jaliu, partener executiv Structural Consulting™Group – www.fonduri-structurale.ro

Utilitatea unor prioritati cuprinse in programele operationale e strans legata de impactul proiectelor finantate. Si aceasta utilitate poate fi corect apreciata la ceva timp dupa incheierea perioadei financiare curente, in era „evaluarii ex-post, dupa 2015“, atunci cand, de exemplu, mergand cu masina pe o ruta reabilitata prin fonduri europene constatam ca suntem singurii participanti la trafic. Sau, mai grav, atunci cand intreband lumea de ce sta la coada la agentia de ocupare a fortei de munca, primim raspunsuri de genul „Dom’le, aici se da ajutor de somaj pentru cei calificati prin proiectele POSDRU din perioada financiara trecuta“. Este o imagine apocaliptica a impactului fondurilor europene, una pe care criticii politicii de coeziune o considera nu departe de realitate. Nu ne-am dezvatat de croit proiecte pe principiul „iti trebuie, nu iti trebuie, scrii un proiect“. Am fi in stare sa scoatem bordurile proaspat randuite ca sa le inlocuim cu altele la fel de noi, care au elemente de identitate vizuala frumos asezate conform cerintelor.

VALENTIN DIMON, presedinte, Corpul Expertilor FSCE

Prioritatea „zero“ in urmatoarea alocare financiara ar trebui sa fie sustinerea productivitatii la nivelul IMM-urilor. Apoi, interventia in agricultura prin masuri de sprijin simplificate, in contextul previziunilor legate de o eventuala criza alimentara, este vitala. La fel de importante sunt investitiile in infrastructura. Nerezolvarea acestei probleme va crea in mod automat riscuri in economie.

Unde s-a gresit in exercitiul anterior? Avand in vedere stadiul dezvoltarii statului roman, nu cred ca obiectivele au fost neaparat problema, cat punerea lor in aplicare. La acea vreme, ne-am propus sa urcam pe munte in papuci si tricou. Abia pe drum am vazut ca avem nevoie si de provizii, echipament etc. Prioritatile s-au stabilit din birouri, ca abia pe urma sa se realizeze si strategii, iar unica varianta a fost sa se preia prioritatile stabilite in Planul National de Dezvoltare. In momentul de fata, cu toate ca exista grupuri consultative la nivelul fiecarei autoritati de management, acestea au rol de spectatori, majoritatea propunerilor fiind facute de Ministerul Fondurilor sau de secretariatele tehnice.

ALINA BARGAOANU, rector, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative

Orice companie care se respecta isi defineste viziunea, valorile si misiunea, iar toate obiectivele, initiativele si proiectele sale trebuie sa contribuie la materializarea acestora. Cand ne referim la Romania, logica dezvoltarii se dilueaza - sau, cel putin, asa s-a intamplat in documentele programatice care au stat la baza exercitiului multianual anterior.
Din pacate, prim-planul dezbaterii noastre publice este ocupat de bani (deci de mijloace), si nu de scopuri (strategii de dezvoltare, mecanisme de evolutie). Absorbtia fondurilor europene a ajuns sa preocupe asa de mult, incat ea a impins in plan secund problema rostului acestor bani. Toata lumea vorbeste de miliardele de euro pe care Uniunea Europeana le pune la dispozitia Romaniei. Intr-o tara marcata de decalaje economice si sociale, de saracie, de lipsa resurselor financiare, aceste sume „care stau la dispozitia Romaniei“ au aprins imaginatia publica, proces intretinut de discursul multor politicieni. Cum au mai spus si alti analisti, mai avem putin si vorbim despre „mantuirea neamului prin absorbtia fondurilor europene“, aceasta ar fi perceptia. Stabilirea unor domenii prioritare pentru perioada 2014-2020 presupune existenta unei strategii pe termen lung. Cum dorim sa arate Romania peste 7 ani? Vrem sa fie o Romanie inovatoare? Vrem sa fie o Romanie cu performante culturale? Vrem sa fie o Romanie turistica? Vrem sa fie o Romanie „eco“? Pasii firesti sunt de la viziune catre prioritatile strategice, si nu invers.

Ramona Moldovan - Trainer Extreme Training, expert in politici publice si management de proiect

In pregatirea prioritatilor pentru exercitiul financiar 2007-2013, nu s-a pornit de la analizarea unor nevoi sistemice care sa stabileasca problemele fundamentale si prioritizarea rezolvarii acestora. Apoi, nu au avut loc consultari cu potentialii beneficiari ai finantarilor pentru a stabili daca prioritatea definita raspunde in mod corect nevoii pe care o resimt acestia. Din cauza lipsei de viziune pentru fiecare domeniu prioritar, au existat lacune in stabilirea modului de atingere a prioritatilor (cum ajung la tinta stabilita) si nu a existat o corelare clara intre interventiile definite pe fiecare program operational. Iar din lipsa analizelor reale de nevoi, nu s-a tinut cont de contextul macro si micro economic, social si politic in care se manifesta o anumita problema. Din aceste cauze au fost definite prioritati sau interventii care raspund eventual unor efecte si nu intervin asupra cauzelor problemelor sau nu isi gasesc corespondent real in piata.

Prioritatile Romaniei pentru urmatorul exercitiu financiar ar trebui sa fie:

• Dezvoltarea infrastructurii de transporturi;
• Dezvoltarea politicilor de eficienta energetica si utilizarea/gestionarea resurselor naturale;
• Dezvoltarea politicii agricole prin sustinerea productiei interne si a competitivitatii;
• Asigurarea incluziunii sociale;
• Dezvoltarea capacitatii administratiei publice romanesti.