Funcționarii publici sunt invitați să evalueze oportunitatea introducerii muncii la domiciliu sau a telemuncii în administrația publică

Institutul Național de Administrație (aflat în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației) a lansat o invitație pentru evaluarea oportunității introducerii schemelor de lucru flexibile în administrația din România.

Demersul este susținut de Secretariatul General al Guvernului și Grupul Băncii Mondiale.

Evaluarea va fi realizată pe bază de chestionar și este deschisă persoanelor care ocupă funcții de conducere și funcții de execuție din autoritățile și instituțiile publice. Chestionarul își propune să:

• identifice ce măsuri de flexibilizare a modului, a timpului și a programului de lucru au fost utilizate în instituțiile publice
• determine posibilitatea implementării unor modalități moderne de desfășurare a activității în cadrul raporturilor de muncă și de serviciu
• surprindă percepția personalului cu funcții de conducere cu privire la organizarea timpului de muncă.

Conform INA, completarea chestionarului va dura aproximativ 15 minute. Rezultatele vor fi analizate exclusiv din punct de vedere statistic, sondajul având caracter anonim.

Chestionarul pentru persoanele care ocupă funcții de conducere este disponibil aici, iar cel pentru persoane care ocupă funcții de execuție este aici.

În completarea chestionarului, respondenții trebuie să aibă în vedere că se face referire la două noțiuni juridice de flexibilizare a muncii: munca la domiciliu și telemunca. Cele două noțiuni se definesc astfel:

1. Munca la domiciliu este o formă de organizare a muncii în cadrul căreia îndeplinirea atribuțiilor specifice unei funcții se face la domiciliul salariatului. Este reglementată prin art. 108-110 din Codul Muncii.
2. Telemunca este forma de organizare a muncii în cadrul căreia salariatul,  în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor. Este reglementată prin Legea nr. 81/2018.

Conform cadrului legal, principalele diferențe între cele două noțiuni se referă la:

• Locul de desfășurare a muncii: munca la domiciliu implică desfășurarea activității doar de la domiciliul salariatului, pe când telemunca poate fi desfășurată numai la domiciliu, dar și în orice alt loc ales de către telesalariat (orice salariat care desfășoară activitatea în regim de telemuncă), în afara locului de muncă oficial organizat de angajator.
• Utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC): telemunca se realizează prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, în timp ce munca la domiciliu nu presupune în mod obligatoriu accesul la mijloace TIC.
• Autonomia în stabilirea programului de lucru: în cazul muncii la domiciliu salariatul își organizează singur programul de lucru, în timp ce telesalariatul își organizează programul de lucru de comun acord cu angajatorul, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, regulamentului intern și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil.

Sursa: INA