Ești membru? Cont nou / Autentificare
Blog

Rezonând cu propriile povești

Alex_BlogDe regulă, luna decembrie e tare ocupată pentru noi, cei din echipa www.fonduri-structurale.ro. Pe 19 decembrie, exact în urmă cu 10 ani, lansam primul portal de informare în domeniul fondurilor structurale din România, iar acum 2 ani, împreună cu Reprezentanța Comisiei Europene, premiam proiecte faine în cadrul primei Gale a fondurilor structurale. Nici anul acesta nu am stat locului :-). În aceeași formulă de parteneriat, alături de Reprezentanța Comisiei Europene în România, am lansat un nou proiect drag, prima bandă desenată românească dedicată fondurilor europene, intitulată Pățanii. Povețe. Proiecte îndrăznețe. O Bandă Desenată cu personaje, cu proiecte faine, îndrăznețe, cu eroi și erori. O Bandă Desenată care prezintă într-un mod inedit, prietenos, câteva dintre lecțiile învățate de beneficiari în cei 10 ani de când România a devenit stat membru și primește fonduri europene (click aici pentru detalii).

10 ani plini de pățanii, povețe și proiecte îndrăznețe…descoperite de către Alex, personajul principal al Benzii Desenate, un tânăr reporter simpatic și băgăcios, care pornește într-o călătorie de culegere a lecțiilor învățate de către beneficiarii fondurilor europene. Un periplu pe parcursul căruia Alex a stat de vorbă cu oameni diferiți. O călătorie presărată cu 8 povești despre greșeli și învățăminte, despre redescoperirea surâsului de pe fața unor persoane cu dizabilități și care acum au un loc de muncă, despre oportunități de finanțare, despre beneficiari dedicați care au trecut peste greutăți în realizarea propriilor vise, despre locuri transformate uimitor cu bani europeni și pricepere și care fac din România (citând-o pe Angela Cristea – Șeful RCE) o țară frumoasă cum alta nu e!

10 ani de experiențe diverse. Fiecare dintre noi are propriile povești cu care rezonează, pe care le-a trăit, pe care le cunoaște în detaliu și pe care le-a experimentat într-un roller-coaster amețitor ce combină dulcea nerăbdare a finanțării cu abisul deznădejdii în care te scufunzi împovărat de greutatea implementării. 10 ani în care am trăit și am văzut. 10 ani în care am constatat cu mâhnire că s-au finanțat drumuri care duc nicăieri, sau mă rog …doar într-o pădure aflată la granița între 2 județe, în care am zâmbit amar că o șosea într-un vârf de munte, reabilitată cu bani europeni este utilizată ca pârtie pe timpul iernii, cu skiori slalomând printre borne, în care am rămas uimit de spiritul antreprenorial românesc ce culisează între business-uri de comercializare a laptelui de măgăriță și afaceri ce oferă servicii de îmbălsămare și pompe funebre livrate prompt la marginea unui drum rural.

Cu ani în urmă a bătut la ușa biroului nostru un domn copleșit de proiecția viitorului luxos în care se vedea lăfăindu-se și mi-a cerut obraznic „Am un amic care cunoaște foarte bine pe cineva, verișor prin alianță cu o doamnă care s-a stabilit de câțiva ani într-o zonă cu potențial și care s-a îmbogățit rapid din fonduri europene. Am înțeles că vă ocupați cu fondurile. Facem ceva să fie bine?”. Mărturisesc că m-am abținut cu greu să nu îi dau un șut fix în fundul lui de viitor om bogat.

10 ani în care noi, cei de la www.fonduri-structurale.ro am golit de nenumărate ori căsuțele de email umplute la refuz cu mesaje primite, care-mai-de-care mai imperative în dorințe: „Dețin teren. Vreau cu adevărat bani europeni!” sau „Posed în mediul rural un lot de teren suficient pe care vreau să-mi deschid o spălătorie auto, o stație peco GPL, un bar, un magazin cu obiecte de îmbrăcăminte cu costuri reduse (3,8 lei), un punct de comercializare varză murată. Valoare investiție 20.000 euro”. 10 ani de neputințe verbalizate, exprimate tăios în emailuri primite și încheiate în lacrimi de disperare „Știu că visez și nu se poate așa ceva. Dar vreau un proiect pentru orașul meu! Acest proiect constă în consolidarea digului râului și construirea unei centuri ocolitoare pe lângă digul de protecție. Veți spune că astea le face Ministerul Transporturilor prin licitație publică ceea ce nu este adevărat, știu că aceste fonduri structurale merg la clientela politică…Vă implor să mă ajutați!

10 ani în care am râs.Domle pe site-ul vostru (nr. www.fonduri-structurale.ro) de navigat se navighează bine, dar fără rezultat. Nu găsesc nici un ban!!!”, 10 ani în care am fost urecheați, câteodată decontând nemeritat impotența autorităților: „Stimați domni și doamne, sunteți NULI în ceea ce înseamnă ABSORBȚIE de fonduri UE!? Ar trebui să plecați de acolo dacă aveți onoare!” sau „Am încercat 5 fonduri UE și datorită incompetenței voastre am picat cu brio.”  10 ani în care am fost sfătuiți, consiliați, atenționați „Site-ul ar trebui să conțină date despre așa zisa finanțare de care doar se aude și precis o bagă alții în buzunare”.  10 ani de mesaje, emailuri și întâmplări în care am învățat că absența comunicării și a toleranței radicalizează și crestează ireconciliabil granițe de ură în aceeași țară.

Cu toții (beneficiari, autorități) avem poveștile noastre, lecțiile noastre. Am implementat proiecte, am făcut greșeli, dar cine nu face? Important este să învățăm din ele, de preferat din greșelile altora, nu vom trăi suficient să le facem noi pe toate. Peste toate însă, finanțarea europeană a însemnat în primul rând proiecte de care suntem mândri, povești cu suflet pentru suflet. „Pentru domnuSilviu (nr: managerul SES-ului) aș merge pe jos până la capătul Pământului. El mi-a dat un rost în viață” mi-a spus cu puțin timp în urmă un tânăr provenit din sistemul instituționalizat și care de aproape 2 ani lucrează într-o structură de economie socială înființată în Brașov prin atât-de-hulitul POSDRU. „Este al 2-lea an în care, de Sărbători, plâng de fericire”. Aceasta este tot ceea ce contează până la urmă dragi prieteni…aceasta este cu adevărat finanțarea europeană.

Dragoș Jaliu,

www.fonduri-structurale.ro

2 thoughts on “Rezonând cu propriile povești

  1. ce să mai spun de mine, dorind să mut muntii din loc in Romania, revenit după 32 de ani de America, am dorit să incep cu un Centru Zonal Social Rural care să cuprindă circa zece comune a 15-20,000 de locatari, dar unde dai si unde crapă!
    Acum vreau să restaurez o Cetate Dacică de 2500 de ani in Stoina, Gorj si să convertesc o fostă zonă puternică industrială de extracția petrolului si gazelor, în zonă turistică, aplicând pentru un program adecvat. Să nu vă mire, dar ONG-urile au mari greutăti si din partea UAT-urilor locale, care nu văd dincolo de nas. Timpul, sute de ore petrecute în fata computerului si pe teren, voluntar, dar si bani cheltuiti din buzunar, ca lider de ONG, te cam face să te gandesti că n-ai nimerit în secolul care trebuie.

  2. Super scris 🙂 Pacat ca, desi avem lectii primite, istoria ne-a aratat ca nu avem abilitatea de a invata din greseli…si le tot repetam, ba chiar le rafinam…De ce ar fi altfel de data aceasta? 🙂 … sau mai bine 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *