8 May 2015

Reportaj in Wonderland

Am fost zilele trecute la mare dornic sa fac un reportaj despre proiectele europene si oamenii din spatele lor. Aveam cunostinta de la un amic de un loc la malul marii unde se strang si petrec cei trecuti prin furcile finantarilor europene.  Asadar, inceput de mai, soare, lume multa, vacanta binemeritata pentru cei care trudesc in cheltuirea banului european. Am o camera de filmat achizionata pe un proiect si cu ea in spate intru pe o plaja plina de lume… Veselie, chicoteli, rasete grupate, mare, soare, sezlonguri, cocktail-uri si freshuri cu gheata la buza paharului totul pe un nisip usor rugos de 3 stele, ca sa iasa la decontare.

Un nene cu bandana albastra pe care sunt inscriptionate elementele de identitate vizuala ale unui proiect pentru persoane cu dizabilitati sade pe sezlong alaturi de o tanti tip duduie cu bucle tunse strict procedural. Asez camera pe umar cu eticheta „produs achizitionat in cadrul proiectului...” in soare, la vedere, si ii dau drumul…Nenea se sterge de sudoare sub bandana, marturiseste ca a fost beneficiar de fonduri si ni se destainuie..

„Domnu’ reporter, m-am intalnit aici, la mare, cu fostul meu ofiter de monitorizare”, chicoteste jovial barbatul, genul de beneficiar trecut prin multe. Apoi se intoarce catre duduie… „Vrei sa iti aduc ceva de la bar, draga? Doar te rog sa ai grija sa nu te intinzi la bautura si fursec ca trebuie sa ne incadram in 2,5 lei cu tot cu TVA” o dojeneste el…Doamna surade intelegator si se intoarce usor ostentativ, pe o parte, in raza soarelui. Domnu’ insista…„Nu te juca cu soarele! Termin imediat cu domnu’ reporter si iti aduc crema de protectie. Am luat-o pe neeligibile, sa stiti ! ” fixeaza catre mine informatia...„Daca te arzi draga mea o sa te perpelesti toata noaptea si in zilele urmatoare!” insista beneficiarul aducandu-si aminte cum era pe vremea rambursarilor neonorate.

Duduia il atinge recunoscator si imi spune privindu-ma fix in ochi „Daca ati sti voi, presa, cat de mult ne-au unit proiectele europene. Intr-adevar ele schimba destine..Pe vremuri ne paruiam, beneficiarii ieseau in strada, telefoane, amenintari, nervi si frustrari…acum uitati-va in jur..armonie si dragoste deplina. Toti de aici din jurul nostru sunt oameni care au avut legatura cu fondurile europene… Sa stiti ca asteptam cu infrigurare noile linii pe 2014-2020. Fostii beneficiari 2007-2103 vor deveni grup tinta pe programarea asta noua.”

Ridic privirea si ma uit in jur…cupluri-cupluri…pe ici pe colo grupulete de cate 3-4. Ii las pe cei 2 intervievati si fac cativa pasi spre malul marii. Aud un murmur, ma uit si vad o placuta frumos gravata pe care scrie POSDRU – linia de finantare 6.1. Dezvoltarea economiei sociale. In spatele placutei, un domn inalt rau sta ciuciulete in nisip si da senzatia ca delireaza. Pe masura ce ma apropii murmurul se transforma intr-o  insiruire de numere: 501404, 5040, 509815 (ulterior aflu ca sunt conturi de Trezorerie). Fostul expert si consultant pe proiecte de economie sociala priveste spre un desen in nisip facut cu degetele de la picioare. Ma apropii de el si citesc cu glas tare cuvintele conturate in nisipul fierbinte..OIR POSDRU-AMPOSDRU-Beneficiar-Parteneri-Structuri de Economie Sociala (SES-uri) -Furnizori. In mana tine o hartie pe care, bolduit, scrie: Notificare detaliata. Tanarul inalt repede ridica ochii si incepe sa turuie. „Ce vezi este mecanismul de finantare pe POSDRU pe cererea de plata. Este destul de logic zic eu. Trezoreria de la Bucuresti s-a plans ca nu poate sa faca plata de la beneficiar catre SES-uri  pentru ca partenerii nu apar in notificare cu obligatie de plata catre SES-uri. Acum notificarea este adaptata sa corespunda acestei cerinte…”….„Nene, m-ai blocat!”  il opresc brusc. Clipeste repede de 2 ori, se scarpina in cap si ofteaza „nu sunteti singurul, cei de la Trezorerie la fel mi-au zis” …Se ridica, imi strecoara conspirativ un biletel in buzunar, isi scutura picioarele lungi si o ia la fuga tipand si dand la maxim din toate extremitatile..„Am intarziat la trezorerieeeee—Doamneeeeeee!”

Apreciez dedicatia tipului cu alura de voleibalist si imi propun sa fac un reportaj doar cu el peste ceva vreme. Vad o iesire de pe plaja la cativa metri.  Cotesc, sar peste un cuplu ciudat: om imbracat cu un tricou pe care scrie functionar public zace turtit de o matahala nesimtita unsa cu toata alifiile pe al carei hanorac e imprimat cu majuscule: VOTE ME! Trec prin dreptul lor cat sa aud o soapta „sefu, dati-va jos de pe capul meu, nu mai puneti atata presiune, chiar nu pot plati rambursari fara niciun document justificativ..va rooooog credeti-ma!” . Ma gandesc ca in relatia asta mai trebuie lucrat nitel, aducandu-mi aminte de chimia dragalasa ofiter proiect-beneficiar gasita pe sezlongul de dinainte.

Mai incolo, o doamna care se sprijina de o stampila mare pe care e inscriptionat invers „corectie financiara” mi se destainuie melancolic…„Acum nu o mai folosesc deloc. Uitati-va la ea. A prins panze de paianjen..pe vremuri nu mai pridideam. Eram responsabila la OIR cu verificarea rezonabilitatii costurilor!”. Ma apropii cu camera de super-stampila si filmez in flagrant un paianjen rusinat prins cu musca in brate.

Ajung la toneta de la iesire. E tare colorata. Un domn in halat alb imi zambeste inghetat. Evit privirea si ma uit pe rafturi. Sunt pline de Xanax, Rudotel, Dormolin forte si Calmogen, plus cateva cutii desfacute de „Noapte buna”. Atarnate de un cui zac curele si comprese cu urma de mustar. In spate duduie un generator si se aud cateva strigate. Ignor, dau binete si ies pe poarta deasupra careia sta scris mare: Mecanismul de gestionare a fondurilor europene –  Sectia de evaluare si tratament ex-post 2007-2013.

Imi aduc aminte de biletelul tanarului inalt cu dorinta de rezolvare a tuturor relelor din sistem. Il desfac si citesc: SCOATE-MA DE AIIIIICIIII!