Sunt managerul unui proiect finanțat pe apelul România profesională – Resurse Umane Competitive (O.S. 3.8.). Proiect ambițios, pentru că sunt multe de făcut în doar 12 luni. Timp suficient ați argumenta! Depinde însă din ce unghi privești. Se spune că „durata unui minut depinde pe ce parte a ușii de la baie ești”. Așa și cu proiectele astea de 12 luni: urgența beneficiarilor e câteodată estompată de propriul confort al finanțatorului regesc așezat.
12 luni, iar provocări sunt la tot pasul. Deseori, provocările sunt constrângeri. Noroc că implementarea proiectului este înviorată de grupul nostru țintă. Calitatea oamenilor cu care interacționăm este extraordinară și validează munca noastră, ceea ce e reconfortant pentru că ne alimentează cu energie ca să ducem proiectul mai departe. De energie însă scăpăm rapid cu diverse prilejuri. Unul dintre acestea… acum o săptămână când am participat la o întâlnire cu reprezentanții Băncii Mondiale și Ministerului Fondurilor Europene privind evitarea neregulilor și fraudelor.
Îmi aloc o zi să particip la întâlnirea asta (îmi aduceți și mie aminte vă rog frumos să nu mă pontez ca MP în ziua asta, da?). Mă așez în sală, scot carnețelul ca să îmi iau notițe și aștept constructiv.
Primul lucru care ni se transmite este că întâlnirea are rol de prevenție. Pentru proiectele noastre de 12 luni din care a mai rămas un pic mai mult de 1 lună, este cel puțin ilar. Bașca, suntem în 2019, anul 6 al perioadei financiare actuale 2014 – 2020 teoretic. O caravană cu astfel de întâlniri are loc în această perioadă în întreaga țară, chiar ieri a avut loc un astfel de eveniment la Craiova – Prevenție pe post de corecție?
La un moment dat belesc ochii la un exemplu de neregulă de pe un slide: „pontarea unui expert într-o zi liberă legală fără compensare ulterioară” – înțeleg implicațiile din Codul Muncii, nu e asta problema. Ridic totuși două degete și explic un pic situația proiectelor noastre, dedicate managerilor din companii și antreprenorilor și explic cât de complicat este să îi scoatem „din producție” și să își aloce timp pentru a participa la cursuri și workshop-uri. Și că soluția pe care am găsit-o a fost să programăm unele activități în zile de weekend sau pe 24 ianuarie – noua sărbătoare legală care celebrează Unirea mică. Noi am sărbătorit-o lucrând intens cu 3 grupe de manageri. Răspunsul din partea reprezentanților autorităților „un auditor ar putea avea suspiciuni că activitatea nu s-a întâmplat pentru că s-a desfășurat în zile de sărbătoare”. 🤦♀️ Deci din infractori nu ne mai scoate nimeni niciodată.
Continuă întâlnirea. Îmi arunc ochii și pe emailuri și constat că am primit un mesaj prin care suntem informați că „AMPOCU agreează posibilitatea modificării contractelor de finanţare prin act adiţional (dacă este cazul), în scopul introducerii unor coduri CAEN suplimentare, conform Listei codurilor CAEN aferente direcţiilor de politică industrială menţionate în Strategia Naţională pentru Competitivitate 2014-2020”.
Prima observație: AMPOCU vede cu ochi buni, simpatizează un astfel de demers devreme ce îl agreează. AMPOCU va primi cu plăcere actele adiționale prin care să adaptăm proiectul la contextul amar al realității plin de proiecte care se canibalizează. În esență, putem să schimbăm justificarea proiectului, contextul și grupul țintă și nevoile proiectelor….ok, dar cu o lună înainte de finalizarea proiectelor? O săptămână durează toate modificările fizice din MySMIS din toate secțiunile pentru așa ceva.
Din nou, tardiv, și din nou parcă rupt de realitatea de la firul ierbii a implementării. Și stau și mă întreb și paranoia kicks in: oare în buna tradiție a fondurilor, ce e „agreat” „posibil” și „indicativ” e de fapt „obligatoriu”? :O O să fim pedepsiți dacă (nu) facem această modificare?
Ceea ce mă aduce la preocuparea principală a fiecărui manager al unui astfel de proiect: atingerea indicatorilor. Știu că din lista celor 102 proiecte admise, vreo 70 sunt și în lista proiectelor contractate (un proiect chiar a și reziliat contractul de finanțare, de ce oare?) și vreo alți cel puțin 20 și-ar dori o prelungire a perioadei de implementare a proiectelor, tocmai ca să își atingă indicatorii.
Ne-au mai zis la întâlnire așa… că avem un scop comun: absorbția fondurilor europene.
Nu, nu acesta e scopul proiectului pe care îl coordonez și nu înțeleg cum poate fi acesta scopul autorității de management a programului. Adică grupurile țintă și reducerea sărăciei și contribuția la dezvoltarea resurselor companiilor …. sunt ce? Mijloace prin care ajungem la obiectivul suprem al super absorbției? : )) Ne gândim ca la viitorul proiect să punem la obiectiv general „Absorbția a 1 milion de euro, bani nerambursabili, în 12 luni”. Și indicatori tot financiari să punem. Și să primim corecții dacă nu reușim să cheltuim toți banii, ce atâta încolo și încoace.
În sfârșit.
Nu vreau să vorbesc de cum s-au făcut/se fac și plățile pe programul acesta ca să nu am nevoie de și mai multe pastile pentru anxietate față de cele pe care le iau deja. Mă mai uit o dată în excelul cu indicatorii și cât mai avem ca să atingem pragul de 90%. Că tot pe umerii noștri rămâne totul, la urma urmei. Revenim și cu alte lucruri pe care le-am aflat la întâlnire, într-o postare viitoare de blog.
Raluca Prelucă,
www.fonduri-structurale.ro
fonduri-structurale.ro © 2006-2024. Toate drepturile rezervate.
fonduri-structurale.ro este o publicație națională de referință în domeniul finanțărilor și folosește poze și informații despre proiecte de succes de pe site-ul www.europa.eu cu acceptul Comisiei Europene.
fonduri-structurale.ro este un proiect al Grupul de Consultanță pentru Dezvoltare DCG.
Curaj, Raluca! Mind over matter !
Felicitări pentru analiză!
Poate că dacă mai mulți manageri de proiect ar face o analiză argumentativă a informațiilor primite de la organismele de implementare atunci și experții de la aceste organisme s-ar gândi de 2 ori înainte să facă informațiile publice.