Ești membru? Cont nou / Autentificare
Blog

POCU nu e POSDRU. Iată de ce (partea I)

POSDRU a început cu o mare diferență de salarizare între experții din proiecte și cei din Organismele Intermediare, din subordinea AM POSDRU. Impactul nu a fost imediat – proiectele au primit prefinanțări de 30% – 40%, astfel încât cei din proiecte au încasat deja câteva mii/zeci de mii de lei până să ajungă în prima verificare la OI. La început, aroganța unora din prima categorie s-a lovit de frustrarea celor din a doua – extrem de prost plătiți în perioada 2010/2012. Iar această poziționare adversă” a însemnat, în timp, neeligibilități, bâlbâiala cu funcționarii publici, lipsa de transparență din achiziții, mascarea contractelor de servicii prin parteneriate în cadrul proiectelor și, ulterior, prin suspendarea programului de către CE, dezastrul – la propriu – pentru multe organizații și familii care nu și-au mai revenit niciodată.

POSDRU a început opac – era un ceva accesibil doar inițiaților – sau celor apropiați de partidul la putere. Pe teren erau multe proiecte ale celor apropiați filosofiei POSDRU – mai exact a multor experți din sistem, sau ieșiți recent, pentru a folosi această oportunitate. Au fost pregătiți de Comisie în perioada de preaderare și imediat după. Firme, ONG-uri, coordonate direct sau prin interpuși și prieteni, au fost printre primele la contractare. Și au avut trasee diferite de verificare și rambursare. Vă aduceți aminte ce mare succes de transparență a fost atunci când, după blocajul din 2012, au început să se publice listele cu plăți care indicau o corelare între data la care depuneai, era aprobată CR și momentul în care se făcea plata?

POSDRU a început să miște” în 2009, chiar 2010 – în România și în lume era criză – una majoră, erau oameni concediați iar celor din sectorul public li se tăiaseră 25% din salarii. Ceea ce a însemnat o șansă pentru profesioniști – la propriu. Cu cei trei copii ai mei și același sistem de taxare ca toată lumea, pentru mine, POSDRU a fost o șansă să stau în lumină. Plus un apartament vândut… Reamintesc că ONG-urile nu sunt bancabile și nu au primit sprijin pentru susținerea fluxului de numerar decât ani mai târziu, grație inventării mecanismului de cerere de plată.

2012 Trauma”:

În primăvara lui 2012 POSDRU s-a blocat – a fost suspendat de către Comisie. Echipele de experți erau numeroase – mi-aduc aminte că am început cu un singur proiect în toamna lui 2010, ca manager de proiect. La momentul blocajului aveam două proiecte în coordonare directă și atenție pe procesele principale și recrutare pe altele două. Da, am mai vândut și o mașină, plus mare parte din economii, pe care nu le-am mai strâns înapoi niciodată. Și mi-am promis că nu voi mai avea niciodată un moment profesional în care să port aproape singură grija unui număr atât de mare de oameni care se raportează la mine ca la un patron” – ca și cum nu eram toți în aceeași găleată…

2012 plus întârzierea în contractarea proiectelor pentru perioada 2014 – 2020 au scos din piață mulți experți independenți – oameni care au crescut în POSDRU, au învățat să facă lucruri, și-au dezvoltat setul de competențe, dar care nu aveau un angajament rațional și nici obligația „să stingă lumina”: să închidă raportările și să răspundă de sustenabilitate și vizitele ex-post.

Și care, mai ales, au ales să nu mai treacă niciodată prin incertitudinile din 2012 și parțial 2013. Pentru că între timp au familii, și-au luat case prin credit și, mai ales, este criză de forță de muncă – iar unii dintre ei au crescut remarcabil. Plus că sunt generația Y – amânarea recompensei nu e o atitudine care le este la îndemână.

2016 – Să fie ca noi, just because…

2015 a fost un an infernal – prima dată când ceva era sigur, absolut sigur în POSDRU: niciun leu ieșit din conturile beneficiarilor și partenerilor după 31.12.2015 nu avea să mai fie decontat/rambursat. Am gâfâit cu toții – într-o mare echipă de data aceasta, în sfârșit: ministere, trezorerie, beneficiari, ofițeri de verificare am reușit să facem, în al 12-lea ceas, ceea ce ar fi trebuit să facem încă din 2010 – să colaborăm și să facem lucrurile să se miște. În plus, cei din OI și AM erau deja de ceva vreme plătiți mai bine, iar echipele de proiecte, de la ghidurile din 2013 aveau plafoane decente și limita de decontare din POSDRU de maximum 12 ore/zi.

A fost atât de greu încât toți eram împăcați că nu trebuie să scriem proiecte în timp ce închidem raportările (sic!).  Doi miniștri la fonduri europene, adică două viziuni diferite și echipe noi, diferite, ne-au „împăcat” de tot în 2016, aruncând de fiecare dată la coș ceea ce se lucrase anterior. Avea să se facă vara lui 2017 până la primele contractări…

2018 – Implementarea

Câteva proiecte au început din 2017, dar pentru simplitatea discuției voi ignora impactul lor – au fost puține, cu valori rulate mici și activități pe teren limitate.

Toamna trecută am început să respirăm mai cu talent… Presupun că toți oamenii își alimentează motivația din energia viitorului la care încercăm să ajungem. Așa și noi, ăștia din POSDRU, am prelungit provizoratele, chiriile, ratele, împrumuturile până la semnările din POCU. Ba chiar unii dintre noi continuăm să purtăm din grijile financiare ale POSDRU, prin contestații și procese, dar am semnat eșalonări sau ne-am împrumutat ca să avem certificate de taxe pe zero. Altfel era păcat de credențiale…

Ce nu (mai) avem acum sunt oamenii.

Nu sunt nici în POCU, nici în alte industrii. Nu sunt nici experți, nici oameni de teren și… surpriză, este mult mai greu cu beneficiarii. Cutremurul demografic al României este aici și noi ne-am ascuns ghemuiți sub masă…

Experții, unii au plecat la multinaționale, alții au plecat din țară și mulți au fugit „mâncând pământul” să dea concurs la stat, pe noile salarii mărite și poziții deblocate în 2017. Iar despre beneficiari scriu într-un text de continuare.

Legendele urbane – continuare

Acum doi ani am scris un alt text despre POSDRU – având un mare off pe ceea ce se întâmpla în proiectele pe educație. Ceea ce nu am scris atunci și mi-a rămas nespus este supărarea pe „legendele urbane” – despre cum au scris/spus unii că s-au sifonat banii din POSDRU, despre plățile de salarii în „numerar”, despre normele parțiale care ar fi norme întregi etc. Și despre cât de rău ne fac tuturor aceste legende. Prin seria de texte începute astăzi am în intenție să tratez, în cheia mea de lectură, aceste „legende” – căci va depinde de noi ca ele să nu se transforme, prin POCU, în mituri.

Daniela Vișoianu

8 thoughts on “POCU nu e POSDRU. Iată de ce (partea I)

  1. Buna ziua.
    Eu consider ca descrirea acestei “odisei” este corecta.Personal ma ocup de managementul de infiintare a obiectivelor si activitatilor de investitii cu alte fonduri (bancare si equity) si sunt foarte atent cu sursele financiare care profin din FSE.Intrucat fac echipa cu managerii care gestioneaza si fondurile europene,inteleg in detaliu referintele dvs.
    De aceea as ruga sa mi se clarifice o problema: daca mecanismul acestor finantari ar fi functionat pe sistemul coordonarii de catre ministerele de resort (adica cele care au aprobat ghidurile si procedurile de aplicare) a beneficiarilor,in mod direct,cum ar fi fost? Adica eu,ca Beneficiar,depun o cerere la MDRAPFE,aratand in detaliu,conform normelor,ce doresc sa fac iar angajatii desemnati ai MDRAPFE intocmesc ei documentele necesare,ca la banca! Ei stiu cel mai bine,deoarece chiar ei au intocmit Ghidurile si au definit cerintele! Nu era normal ca tot ei sa-mi raspunda,mie,ca cetatean,la solicitarea de finantare?! Desigur,ar fi fost nevoie de oameni in plus, de proceduri adecvate,insa asa de multe miliarde de euro s-au cheltuit de catre “specialistii” din afara ministerelor cu intocmirea documentatiilor,incat este evident ca resurse financiare au existat cu prisosinta.Atunci din ce motive nu s-a optat de la bun inceput pe mecanismul specialitatii de competente,adica cei de profil sa-i indrume INSTITUTIONAL pe beneficiari? De ce atatea parghii intermediare,din alte medii,chiar profesionale? La final apare ca si cum s-a dorit ca la banii respectivi sa fie “cuplati” cat mai multi participanti,din motive “sociale”,adica sa asiguram venituri pentru cat mai multi romani si sa facem si o munca de educare in sfera “culturii comunicative”.
    Insa am pierdut … eficienta. Daca am calcula valoarea adaugata obtinuta prin cheltuirea sumelor deja primite (decontate) din FSE, am vedea ca este uluitor de mica. Ce este de facut in viitor? Ce cred speciliastii cu practica in acest domeniu,adica accesarea FSE? Mai avem 3 ani si se incheie si etapa 2013-2020. Cand ne lamurim si cum?

  2. Eu dispun de DIPLOME cu vechime inca din anul cand Romania nu era membru U.E, Academie, Formator Antreprenor,etc., nu sunt valabile datorita faptului ca nu sunt membru la nici un partid politic,NU-I SUPORT PE PERSOANELE POLITICE;au cap pe gat ca sa nu le ploaie in stomac.

  3. Referitor la faptul ca nu sunt experti si alte categorii de oameni care sa lucreze in POCU.
    Personal consider ca birocratia si ,,maldarul” de hartii absurde solicitate determina aceste persoane sa nu isi doreasca sa lucreze in proiecte.Eu personal detin toate competentele, studiile, experienta pe multe domenii de interes, am aplicat la cateva institutii care deruleaza proiecte si au gasit intotdeauna cate o ,,banalitate”( lipsa stampilei de pe o adeverinta, stampila nemaifiind obligatorie de mult timp), pentru a refuza candidatura. Succes in a se acoperi de hartii inutile!

    • Stimata Doamna,
      Cand un ong nu are transparenta activitatii sale: numar de telefon publicat pe site care nu este alocat, raporturi de activitate anuale nepublicate, care probabil acopera situatii cu semnul intrebari, expertii il vor ocoli . Si apoi , din anul 2012 pana acum, nimanui nu ii mai place sa lucreze cu Dvs, nici macar pentru 4 ore pe zi?!

  4. Când spuneți că ”nu mai sunt oamenii” probabil vă referiți la specialiștii care ar trebui să implementeze proiectele POCU. E ciudat ca după 7 ani de proiecte POSDRU, adică proiecte de Dezvoltarea Resurselor Umane, nu mai găsiți specialiști care să dezvolte în continuare resurse umane. Trag concluzia că proiectele din cei primii 7 ani nu prea au rezultate.

  5. Buna ziua!
    Poate Romania nu a inteles filosofia finantarii comunitare.
    Ce inseamna “… surpriză, este mult mai greu cu beneficiarii”. Pentru cine se fac proiectele?;nu pentru a acoperi niste nevoi REALE ale unor oameni (beneficiari)?!

  6. Comentariul din articol este pertinent; sunt mult prea multe hartii, nu s-a simplificat nimic fata de POSDRU, dimpotriva; in conditiile in care in CV-uri se cere experiente specifica de nu stiu citi ani, tarifele orare sunt mai mici ca in trecut ,iar costurile vietii mai mari nu vad de ce m-as ingramadi la un post pe proiect POCU;mai bine la privat ptr ca tot 2000-2500 pe luna se primesc.
    Daca as face o analiza SWOT a proiectelor de acum sigur n-ar iesi f bine, ptr ca nu as vedea oportunitatile;
    Dupa cum evolueaza treburile se va ajunge ca si la posdru, sa tragem pe ultima 100 de m sa nu se dezangajeze banii. Fara o relaxare a raportarilor RTF,a intocmirii de Anexe ,a indicatorilor va fi foarte greu pentru beneficiarii care au accesat finantari,Succes totusi!
    Felicitari d-nei Visoianu

Leave a Reply to ARDELEAN Attila- Ferenc Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *