Blog

POCU – Prima impresie chiar contează!

  • Cine este beneficiarul/sunt beneficiarii acestor proiecte europene? M-a întrebat un coach senior dintr-o altă țară europeană, atunci când am încercat să îi povestesc blocajul meu în a sprijini performanța unor echipe de proiecte POSDRU care se închegau greu în primăvara lui 2011.

Am încercat mai multe variante de răspuns și el a insistat de mai multe ori cu întrebarea „și…?”.

  • Uniunea Europeană, cetățenii ei în ansamblu, s-a închis într-un final răspunsul.

Un răspuns care mi-a dat aripi să zbor dincolo de spațiul carpato-danubiano-pontic. Atunci am înțeles că va conta fiecare oră petrecută pe teren, cu fiecare copil sau adult cuprins într-un program de învățare, calificare sau chiar un „banal” program de consiliere. Că aceste proiecte nu sunt despre noi, oricât ar fi de frustrant și de dureros și că, ce-i drept, am putea avea o contribuție la migrație sau depopularea satelor direct proporțională cu calitatea proiectelor împlinite.

Programul Operațional Capital Uman are alocate pentru perioada 2014 – 2020, peste 4 (patru!) miliarde de euro. Suntem în anul 4 de implementare, iar în exercițiul precedent guvernarea deja semnase din anul trei, 2009, contractele cu cine trebuia să deschidă drumul. Numerele de beneficiari sunt tot mai mici, din motive de migrație, demografice, stimulentul de mobilitate – va fi dificil sa respectăm indicatorii de țară pentru multe categorii („a doua șansă”, „tineri NEET’s”). Pur și simplu datele din 2012/2013 care au fundamentat POCU nu mai sunt de actualitate. Apelurile de proiecte 18/19/20 dedicate reducerii numărului de comunități marginalizate, deschise în 2015/2016 au însemnat cea mai importantă inovație în abordarea integrată a unei comunități sărace din România. În gestionarea lor ar fi fost elementară o doză de inspirație și generozitate – practicată altfel perfect acceptabil de către autoritățile de management care conduc alte programe operaționale. Dacă s-ar fi ajuns într-o situație de tipul „prea multe proiecte, prea puține fonduri”, proiectele bune puteau fi inclusiv admise pe o lista de așteptare pentru o eventuală realocare între linii, în condițiile în care există prognoze că pe liniile 1 și 2 vor fi probleme. Dar nu alocarea ar merita să fie motivul principal de finanțare/admitere, ci valoarea intervenției integrate în comunitate, inclusiv asumarea gradului de ocupare (fabulos, o mare responsabilitate!). Sunt, de departe, cele mai complexe și mai cu sens apeluri deschise vreodată de POSDRU/POCU. Eu personal îi felicit pe toți cei care au avut curaj să scrie pe aceste apeluri și le înțeleg perfect frustrarea celor care au scris unul, maxim două proiecte și care cunosc, locuiesc, au mai lucrat în acele comunități pe care se văd în imposibilitatea de a le ajuta.

Am vorbit cu cei de la fonduri-structurale.ro încă de când au lansat sondajul să îmi permită să mă uit pe coloana de motive ale respingerii. Am ezitat să mă pronunț doar pe ceea ce ni s-a întâmplat nouă, cu singurul proiect transmis. Zilele acestea am auzit și am văzut atât motive serioase, subiect de contestații inclusiv din punctul meu de vedere, dar și motive pentru care și eu, ca evaluator, aș fi fost înclinată să resping proiectele respective.

Am ezitat să fac declarații publice, să mă indignez la televizor, chiar dacă percepția mea este că am dreptate. Mă tot întreb dacă am tăcut de frică. Ceea ce m-a frustrat major a fost, însă, RUȘINEA imensă să mă uit în ochii consilierilor locali care au aprobat proiectul și parteneriatul, dar mai ales a celor din școală. Am făcut ADS în școala respectivă și, recunosc, speram să reușim să îi scoatem la lumină pe cei pe care i-am lăsat în clasa a treia sau a patra inclusiv cu calificare de calitate și să fim mult mai activi în prevenție, să ajutăm mai mult la fructificarea „primei șanse” – făceam un corp nou de școală și activități comunitare, refăceam terenul de joacă din curtea grădiniței și garantam ocuparea a 50% din grupul țintă, cu un număr realist de start-upuri, la un buget cu mult sub pragul maxim.

 

Apelurile 4.1 și 4.2 – apeluri de testare a sistemului MySMIS

 

Personal cred că sistemul MySMIS nu era pregătit să livreze fără erori încărcarea și transmiterea acestor cereri și sunt absolut convinsă că parte din declarațiile lipsă au fost „pierdute” de sistem – în sensul că nu mai există sau nu a existat legătura (bucățica mică de cod) dintre ele și proiectul din care fac parte. Dincolo de asigurările STS, întreaga mea experiență de business îmi spune că un astfel de sistem nu se putea implementa fără testare live, adică contribuția celor care au încărcat proiecte. A fost nevoie de aceste apeluri, sistemul s-a îmbunătățit semnificativ la următoarele apeluri deschise. Considerarea celor două apeluri ca apeluri de testare a sistemului ar fi fost o premisă de indulgență și înțelegere a posibilelor erori de documente lipsă.

Speța mea este extrem de simplă: 27 de anexe în MySMIS, 28 în printul martor dat înainte de generarea pdf-ului pentru semnat. Ne lipsește un singur document, adică avem un singur criteriu neîndeplinit. Având în vedere că sistemul MySMIS a avut anumite disfuncționalități la data depunerii proiectului, disfuncționalități declarate atât de către aplicanți, cât și confirmate și asumate de către oficialitățile ministerului și DG PCU, coroborat cu faptul că putem proba că documentul a fost încărcat, considerăm că lipsa documentului care a dus la respingerea cererii de finanațare a fost cauzată de disfuncționalitatea sistemului MySMIS la momentul depunerii proiectului.

Din păcate, însă, Nota internă circulată pe net – care nu poate fi invocată în contestații nefiind un document public/oficial, încearcă să delimiteze conceptul de „document” de cel de „informație”, în sensul că nu se justificau clarificări despre documente lipsă, ci doar pentru informații lipsă din documente existente. Aceasta este o abordare de tip „robot”, caz în care evaluarea nu mai trebuia făcut de experți „umani”. Toate documentele (sic!) – POCU, GS, Metodologie de evaluare prevăd că „Evaluatorii pot cere solicitantului clarificări conform specificaţiilor din Ghidul Solicitantului, atunci când aceștia consideră că o informaţie lipseşte sau nu este suficient de clară. Se poate solicita un singur set de clarificări pentru verificarea conformităţii administrative şi a eligibilităţii”.

Din perspectiva acestei distincții, între informație și document, evaluatorii și întreg procesul de evaluare din faza A au justificare pentru acțiunile lor. Din (ne)fericire pentru cei care fac contestații argumentând cu prevederi europene, există o propoziție nepreluată în România: “În cazul în care, din cauza unei erori administrative evidente din partea candidatului sau ofertantului, acesta nu prezintă documente justificative sau nu face declarații, comitetul de evaluare sau, după caz, ordonatorul de credite competent solicită, cu excepția unor cazuri justificate corespunzător, candidatului sau ofertantului să furnizeze informațiile lipsă sau să clarifice documentele justificative. Informațiile sau clarificările respective nu pot modifica substanțial propunerea sau termenii ofertei.”  Astfel, art. 96, alin. 2 din Regulamentul 966/2012 impune obligația evaluatorului de a solicita documentele lipsă în cazul intervenției unei erori administrative, chiar dacă aceasta își are originea în conduita aplicantului (!), pentru orice lipsă, fie ea de informație sau document, sub judecata că nu afectează substanțial propunerea.

Pe singurele apeluri care ar fi ajuns posibil până de Paște în contractare, care poate contau la Declarația de plăți de trimis la 31.12.2017, în speranța acreditării Autorității de Management, ne bâlbâim și suntem „mai catolici decât Papa” făcând diferențe semantice între cuvinte. În exemplul meu personal lipsește documentul (una bucată anexă) dar, ce să vezi, nu lipsește informația, că este publică. Școala nu este plătitoare de TVA, capisci? Solicitarea clarificării referitoare la această declarație nu modifica substanțial nimic din aplicație.

 

Ce soluții avem?

 

Ca implementator de POSDRU care a trecut prin anul 2012, recunosc că așteptările mele de la PSD pentru sectorul fondurilor europene au fost mari. Pentru mine sunt IMPOSIBIL de înțeles soluțiile vehiculate în ultimele zile:

  • „redeschidem apelul cu un ghid simplificat și evaluăm cât mai repede”? Dacă nu ați scris pe apelurile acestea nu puteți înțelege că munca de documentare și scriere este un efort de minim șase luni;
  • „anulăm apelul”? Această decizie va genera frustrare și poate fi explicată doar prin compromiterea, deja, a pistei de audit.
  • „reevaluăm toate proiectele, cu renunțarea la limitările impuse de Nota internă mai sus menționată”? Garantat, compromitem pista de audit.

Și tot așa: până mi-am terminat eu treburile de vineri, întreaga lume care contează – două ministre, Prim-ministrul și chiar Președintele – s-a pronunțat asupra dezastrului.

Am văzut și citit majoritatea declarațiilor, am înțeles emoțiile celor care au primit răspunsul „respinsă” sau celor care au primit „admisă” și vineri au aflat că s-ar putea ca tocmai să se fi întâlnit cu „fata morgana”. Nici nu știu de care să îmi fie mai drag, mai milă. Îmi doresc însă mult ca cineva să le facă o schemă celor de la putere, care să renunțe la ideea anulării apelului: România nu a avut și ceva îmi spune că nu va mai avea (poate 5.1./5.2.) intervenții de calitatea și consistența celor planificate în cadrul acestor apeluri. Nu este nici măcar subiect de dispută politică pentru că a) ghidurile sunt făcute în guvernarea Ponta și b) multe din aceste localități sărace au majoritate de consiliul local PSD. Nu există niciun motiv rațional pentru limitările aduse de Nota internă emisă. Decât interese pe care, cu siguranță, dacă nu le știm astăzi, le vom afla. Va fi însă extrem de târziu pentru acele localități. Pe timpul istoric al unor generații care vor continua să se piardă în satele și comunitățile izolate, noi promovăm la nivel de leadership cele mai puține comportamente de învățare și dezvoltare. Și ar fi pierdut de sens să sper că am putea primi bunătate, înțelegere, suport și dedicare scopului de a avea o viață de calitate mai bună acolo unde trăim ca cetățeni europeni.

Atunci când am ales să mă alătur proiectului Federației Coaliția pentru Educație, organizațiile membre, toate, mi-au spus că ele nu au (mai) avut curajul să se apuce de POSDRU – unele deloc, unele deloc în perioada 2013/2014 când au fost mai multe apeluri deschise. Pentru că li se pare horror. Iar aici este o altă problemă de sistem. Netransparența și nealinierea sistemului la valori care să fie mai mult decât interese personale, supărări și frustrări, apetența pentru spectacol, nevoie de satisfacere a ego-ului nu pot sprijini un management prin valori, orientat către dezvoltare în POCU.

Joi și vineri, încă sub impactul veștii de la evaluarea fazei A a proiectelor depuse pentru dezvoltarea comunităților vulnerabile (celebrele 4.1. și 4.2.), am facilitat câteva sesiuni de întrebări ale unei organizații care implementează continuu proiecte din perioada de preaderare (organizație publică, domeniu de nișă, susținere exclusiv din fonduri proprii, 41 de ani de activitate, wow!)? Întrebarea cea mai valoroasă a fost: „în ce fel rezultatele acestor proiecte sunt aliniate cu cine sunteți voi, cu obiectivele organizației, cu nevoile voastre de dezvoltare?

 

Întrebări cheie

 

Și de aici îmi iau întrebările pentru conducerea AM POCU – ca să fie clar că întreaga răspundere este acolo, nici măcar să nu încerce cineva să mă convingă că au lucrat la o comandă politică sau că diminuarea încasărilor la bugetul de stat e motiv de amânare:

  • În ce fel exercițiul de evaluare pe care tocmai îl încheiați a contribuit la obiectivele organizației, la dezvoltarea ei și a angajaților din sistem? Ce au învățat valoros despre ei cei implicați în procesul de evaluare în aceste șase luni?
  • Dacă ar fi din nou iunie 2016 ce ați face diferit? Din poziția deținută, în contextul politic respectiv?
  • Dacă ați fi un beneficiar refuzat pe un criteriu minor, cum v-ați aștepta să se poarte cei de la AM POCU cu voi?

Iar ultima întrebare este pentru atunci când veți merge la țară, că poate aveți bunici sau un super pachet de vacanță la marginea unui sat cu proiect respins, dar cu potențial turistic: Vă veți aduce aminte că, în anul 2017, puteați contribui la o schimbare și ați ales să fiți limitați și mulțumiți cu decizii care respectă legea, însă nu sunt aliniate cu principiile ei?

Daniela Vișoianu

3 thoughts on “POCU – Prima impresie chiar contează!

  1. Corecte comentarii. Din pacate pana acum aceste autoritati au demonstrat ca nu dau doi bani pe poporul de pe urma caruia isi incaseza salariu. Parerea mea este ca pana nu vor face inchisoare pentru abuz in serviciu nu se vor linisti.

  2. EXTRAORDINAR articolul. Transmit respect si consideratie d-nei Visoianu. Tot ce a scris (si sunt convinsa ca multe ar mai fi avut de spus) este crudul adevar. Oare se va sesiza cineva?????? O sa ne auda si pe noi, astia “curajosii” cineva ??? Spun curajosi, pt ca eu cred ca este o demonstratie de CURAJ sa pui pe hartie un proiect……… si o demonstratie de si mai mult curaj 🙂 sa-l implementezi .
    Ma intreb – E mai bine sa traim in indolenta si indiferenta, sa nu incercam sa facem ceva pt noi, pt. comunitatile in care traim ??

    In timp, se pare ca experientele dure, triste, frustrante, pe care le traim , asta ne vor demonstra……….Din pacate.
    TRIST.

    • Intradevăr trebuie sa ai mare curaj. Mai ales când ai în față, la patru ani de la implementarea cu succes a unui proiect pe POSDRU, un proces-verbal de constatare nereguli, emis de CNDIPT, prin care ți se anulează finanțarea intregului proiect și obligându-te la înapoierea întregii sume primite, pe motivul ca la data semnarii contractului de finantare beneficiarul se inregistra cu datorii la bugetul de stat mai mari de 1/12 luni. In conditiile in care aveam in implementare alte doua proiecte pe POSDRU (anii 2011-2012, pentru cine își mai aduce aminte…….. tristă amintire!!!!). Este cert – se caută “‘țapi ispășitori” în rândul aplicanților pentru greșelile lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *