Potrivit unui raport publicat saptamana trecuta de Curtea de Conturi Europeana, situatia sectorului forestier din UE nu a fost analizata in mod specific pentru a se justifica propunerea unui sprijin financiar special pentru cresterea valorii economice a padurilor. Statele membre au utilizat masura pentru a sprijini actiuni care nu corespundeau obiectivelor programului si care ar fi trebuit mai degraba finantate prin alte masuri, caracterizate de alte conditii de eligibilitate si de rate diferite ale ajutorului, de obicei mai mici.
Masura specifica 122, intitulata „Cresterea valorii economice a padurilor”, a fost introdusa prima data pentru perioada de programare bugetara 2007-2013 a UE. In aceasta perioada, suma totala alocata masurii s a ridicat la 535 de milioane de euro. Auditul Curtii a pus in evidenta deficiente de ansamblu ale programului, la nivelul conceptiei, al implementarii si al monitorizarii masurii. Curtea a ajuns la concluzia ca statele membre si Comisia nu au gestionat in mod eficient si eficace aspectele auditate ale sprijinului acordat pentru cresterea valorii economice a padurilor. Avand in vedere faptul ca s-a propus mentinerea acestui program de sprijin si pentru urmatoarea perioada de programare 2014 2020, Curtea a propus o serie de imbunatatiri pentru a se asigura ca programul ofera o valoare adaugata europeana.
Curtea a constatat ca numai cateva proiecte auditate au contribuit in mod semnificativ la cresterea valorii economice a padurilor, fie prin cresterea valorii terenului (amenajarea de poteci si constructia de drumuri forestiere), fie prin cresterea valorii arboreturilor (lucrari silvice cum ar fi elagajul sau rarirea). Au fost identificate si cazuri in care sprijinul din partea sectorului public era disproportionat de mare.
Avand in vedere rezultatele actualului program, Curtea recomanda Comisiei sa il redefineasca, definind mai intai in ce consta valoarea economica a unei paduri, sa evalueze nevoile UE legate de sprijinul acordat pentru cresterea valorii economice a padurilor, precum si sa defineasca in mod clar elementele-cheie care vor garanta faptul ca sprijinul acordat de UE este directionat catre satisfacerea acestor nevoi. De asemenea, Curtea a recomandat statelor membre sa instituie proceduri adecvate pentru a se asigura ca sprijinul este eficace in sensul cresterii efective a valorii economice a suprafetelor de padure vizate de investitii.
Curtea a constatat ca statele membre nu au stabilit valoarea suprafetelor de padure inainte si dupa realizarea investitiilor si nici nu au cerut beneficiarilor sa faca acest lucru; astfel, este foarte dificil sa se stabileasca daca a existat o valoare adaugata ca rezultat al sprijinului acordat de UE.
Elemente de context
In acest raport special (RS nr. 8/2013), intitulat „Sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala pentru cresterea valorii economice a padurilor”, Curtea a evaluat daca sprijinul pentru dezvoltare rurala acordat in vederea cresterii valorii economice a padurilor este gestionat in mod eficient si eficace. Auditul a acoperit atat Comisia, cat si o serie de state membre selectate [Spania (Galicia), Italia (Toscana), Ungaria, Austria si Slovenia] care reprezinta peste 50 % din cheltuielile totale declarate.
Auditul Curtii a pus in evidenta deficiente la nivelul conceptiei masurii, care ingreuneaza in mod considerabil implementarea cu succes a acesteia: la nivelul Comisiei, situatia sectorului forestier din UE nu a fost analizata in mod specific pentru a se justifica propunerea unui sprijin financiar special pentru cresterea valorii economice a padurilor apartinand unor proprietari privati sau municipalitatilor. Mai mult, unele elemente-cheie ale masurii nu au fost definite in legislatie, in special conceptele de „valoare economica a padurilor” si de „exploatatie forestiera”. In plus, limitele de suprafata a exploatatiilor forestiere in functie de care se decide daca este necesar sau nu un plan de gestionare a padurilor difereau foarte mult intre statele membre.
Curtea a constatat ca numai cateva proiecte auditate au contribuit in mod semnificativ la cresterea valorii economice a padurilor, fie prin cresterea valorii terenului (amenajarea de poteci si constructia de drumuri forestiere), fie prin cresterea valorii arboreturilor (lucrari silvice cum ar fi elagajul sau rarirea).
Avand in vedere rezultatele programelor actuale, Curtea a formulat urmatoarele recomandari:
Comisia ar trebui: